Cătălina Poplicean
Inginer software de peste 10 ani, dietetician de curând, iar în timpul liber fotograf amator, Cătălina Poplicean locuiește la câmpie în Timișoara, însă este atrasă de zonele montane atât pentru fotografie cât și pentru sport (trail run). În ultimii ani locul de muncă remote i-a permis să își petreacă o bună parte din timp călătorind și să surprindă lumea în imagini, iar pentru asta este foarte recunoscătoare.
Este membru Forona din toamna anului 2022, iar în cadrul FAF (Fotograful Anului FORONA) a obținut mai multe premii și mențiuni. De asemenea, în 2023 a obținut și o mențiune în cadrul Milvus Photocontest.
De când practici fotografia și care este domeniul tău preferat? Ce te-a atras către acest domeniu?
Îmi amintesc cu drag primele trasee pe munte cu părinții mei precum și filmele cu 24 de poziții. Fotografia era foarte diferită atunci. Erai limitat la cateva momente cheie, pe care nu erai întotdeauna inspirat în a le alege și într-un fel, consider poate că sunt mai prețioase cadrele de atunci, deși incomparabile cu ceea ce putem realiza astăzi, atât de facil. Am fost întotdeauna fascinată de natură, iar în primăvara anului 2016 am avut ocazia de a împrumuta un DSLR în timpul unei excursii în SUA. Am decis imediat că îmi voi achiziționa și eu unul și acela, aș zice, a fost momentul 0.
Ce echipament folosești? Ce crezi că îți lipsește și ți-ar plăcea să ai?
Am început cu un Nikon entry level și o singură lentilă, pe care le-am folosit mult timp cu success, iar de câțiva ani folosesc un mirrorless Sony împreună cu câteva lentile Tamron, ultima achiziționată fiind 100-400 mm care a devenit în scurt timp lentila preferată și care mă ajută să mă orientez în ultimul timp și spre wildlife. De asemenea, e o lentilă cu care pot să și călătoresc spre deosebire de o focala de 600 mm, fiind mai mică și mai ușoară. Mai folosesc de asemenea o drona DJI Mavic Pro 2. Îmi doresc însă un body mai nou cu care sa pot fotografia mai ușor în lumina slabă și care să performeze mai bine pe partea de autofocus și în timp, o drona cu un senzor mai performant.
Mult mai important însă decât echipamentul, îmi doresc mai mult timp.
Cât de des reușești să ieși la fotografiat? Cum te organizezi? Ai un loc preferat?
Pe scurt, mult mai rar decât mi-aș dori, iar pentru mine fotografia se îmbină cu călătoria, sau mai degrabă e o consecință a faptului ca în ultimii ani am avut ocazia sa călătoresc relativ mult în diverse colțuri ale lumii. Recunosc că majoritatea destinațiilor au fost inevitabil alese în funcție de peisajele naturale incredibile pe care le oferă, însă aș minți dacă aș spune că fotografia e singurul motiv pentru care călătoresc. Adesea e un conflict interior aici între a surprinde cele mai inedite cadre, a absorbi cât mai mult din culturile pe care le întâlnesc sau a mă bucura pur și simplu de moment, de clipa prezentului fără a schimba setări, lentile etc.
Avem, însă, o mulțime de locuri extraordinare lângă noi, acasă și sunt conștientă de asta. Dintre cele îndepărtate, însă, Patagonia a fost locul care m-a fascinat în fiecare secundă petrecută acolo.
Ce te motivează și ce cauți să transmiți prin fotografiile tale?
Îmi doresc să împărtășesc cât mai mult din frumusețea lumii naturale în care trăim și să îi fac pe urmăritorii mei mai conștienți de anumite detalii care rămân adesea neobservate în goana vieții de zi cu zi. Dacă ne oprim o clipă să le admirăm, ne pot schimba starea de spirit a întregii zi în doar câteva momente. Cred că am uitat să observăm frumosul din jurul nostru, să explorăm, să ne conectăm cu natura și să o protejăm. Dar pentru a putea face asta, întâi trebuie să fim conștienți de ceea ce ne înconjoară.
Ne poți povesti ceva despre imaginea ta preferată, fie ea personală sau a unui fotograf pe care îl apreciezi?
Nu cred că am o imagine preferată, urmăresc mulți fotografi care reușesc să mă surprindă foarte des cu cadrele lor de excepție. În cazul imaginilor personale, am o doză foarte mare de subiectivism deoarece fiecare vine cu o întreagă poveste proprie în spate și mi-ar fi foarte greu să fac un top. Acum, însă, îmi vine în minte o imagine relativ recentă, de anul trecut, cu o ferigă tânără în formă de spirală, care mă duce cu gândul la vitalitate (verdele crud), perfecțiune, fractali și implicit pasiunea mea pentru matematică.
Ce sau cine te inspiră în fotografie?
Natura în toate formele ei și bineînțeles, toți cei care fac o treabă extraordinară protejând-o fie prin artă, știință sau alte mijloace.
De ce ai ales să fii membru FORONA, care crezi că este cel mai mare atu al asociației?
Ca fotograf de natură e foarte dificil să fii înțeles de cineva care nu îți împărtășește pasiunea. Trezirile în miez de noapte zile la rând, traseele lungi în condiții adesea vitrege, logistica pentru acele câteva cadre sau momente, care poate vin sau nu, par absurde din exterior, iar fotografiatul devine un exercițiu pur solitar și nu neg, de multe ori noi căutăm acea solitudine în experiențele noastre. Cred însă, că singurul mod în care noi oamenii putem evolua, este prin comunități, iar eu am simțit de multe ori lipsa unui grup de care să simt că aparțin. Forona mi-a oferit cadrul de a cunoaște și de a învăța de la specialiști în domeniu, precum și de a descoperi locuri inedite prin intermediul turelor foto și evenimentelor la care am participat până acum, iar cu această ocazie aș dori să mulțumesc asociației și membrilor.
Care punct din codul etic FORONA este cel mai important pentru tine?
Dificil de ales unul singur, dar în acest caz aș zice că “respectul pentru natură și toate formele de viață”.
Ce înseamnă pentru tine FAF (Fotograful Anului FORONA) și ce te-a motivat să participi?
FAF mă „forțează” cel puțin o dată pe lună să acord timp fotografiei și astfel mă motivez să reușesc să mă dedic puțin mai mult acestei pasiuni. Prin intermediul concursului am ajuns să cunosc mulți membri din Forona și să continui să învăț constant. Din considerente de timp, de cele mai multe ori sunt nevoită să mă bazez pe arhivă, din păcate, însă sper ca în viitor să reușesc să ies mai des la fotografiat.
Ce ți-ar plăcea să vezi mai des în comunitatea fotografilor de natură din România?
Mai multă inițiativă și evenimente de informare și conștientizare. Cred că putem să facem o treabă mai bună dacă ne unim forțele. De asemenea, mi-ar plăcea să organizăm mai multe ture de fotografie.
Ne lași un gând de final pentru colegii din FORONA, sau pentru iubitorii de natură și fotografie?
În final aș dori să împărtășesc un gând care mă ajută pe mine în momentele în care mă simt ca un impostor în lumea fotografilor (adică de cele mai multe ori)... Cred că adevăratul potențial al fotografiei de natură începe în momentul în care lăsăm presiunea pe care o punem pe noi precum și așteptările de acasă pentru a lăsa locul curiozității, explorării, aventurii. Atunci fotografia devine mai mult un joc, un bonus al timpului prețios petrecut încercând să înțelegem și să surprindem natura și în care reușim să uităm de noi și să ne luăm mai puțin în serios.
