Roxana Badea

Roxana s-a născut la Piatra Neamț dar a ales să facă facultatea în Brașov pentru simplul fapt că este un oraș înconjurat de munți. Și-ar dori să nu trebuiască să se mute vreodată din Brașov. Lucrează în IT și evadează din fața calculatorului ori de câte ori are ocazia pentru o tură pe munte sau oriunde în natură. La îndemnul prietenilor cu care ieșea la fotografiat s-a înscris în FORONA în 2020 unde se implică în pregătirea expozițiilor asociației. În cadrul concursului intern FAF (Fotograful Anului FORONA) a câștigat un loc 1 și două mențiuni.
Dragostea pentru natură dar și ideile și acțiunile oamenilor cu care se înconjura au determinat-o să devină membru în echipa România Sălbatică în 2022, alături de care, printre altele, contribuie la organizarea LYNX Festival, un eveniment dedicat fotografiei și filmului documentar de natură.
De când practici fotografia și care este domeniul tău preferat? Ce te-a atras către acest domeniu?
Mie mereu mi-a plăcut să imortalizez momentele trăite. Mi-amintesc că în facultate de multe ori eram singura din grup care făcea poze și nu prea înțelegeam de ce alții nu au aceeași dorință de a captura și apoi revedea locuri sau evenimente. Fotografiam cam orice: de la locurile unde călătoream, la animale (mai ales domestice), la peisaje sau prieteni. Dar apoi am descoperit fotografia wildlife. Și nu oriunde ci în safari în Kenya. Iar asta a fost o experiență revoluționară pentru mine. Sentimentul de acolo de a fi atât de aproape de atât de multe animale superbe este ceva extrem de special, nu-l voi uita niciodată și mă face să mă întorc iar și iar în Africa. Într-o seară când am venit de la birou, mi-am pus ceva să mănânc și am pornit pe telefon un live făcut de Dan Dinu la F64 despre turele lui în Africa. Mi-amintesc că eram extrem de încântată de imaginile lui și de poveștile din spate, iar la scurt timp când l-am întâlnit la un curs și i-am spus că nu mi-am dat seama când au trecut cele 2-3 ore de live, mi-a răspuns că tocmai se planifică o tură nouă. Nu visasem să ajung în Kenya, dar știind ce-am simțit când am văzut prezentarea lui, am zis că aș putea încerca. Am ajuns și m-am întors și cu poze faine :))). Adică nimic din ce făcusem până atunci nu se compara cu asta. Era și prima dată când foloseam un teleobiectiv de până la 400mm. Deci Kenya are un loc special în inima mea.
Iar apoi, după lock down-ul din timpul pandemiei de covid am descoperit bălțile de la Rotbav. Doar ce o cunoscusem pe Eni (și ea membră FORONA, și ea din Brașov) și ne-am propus să ieșim amândouă să exersăm fotografiatul. Am făcut asta doar că, pe lângă imaginile cu care reveneam acasă (uneori cei 400mm erau insuficienți) noi eram fascinate de păsări și viața lor. Am descoperit acolo foarte multe lucruri despre ele, doar observându-le. Doi ani am urmărit două familii de lebede și dacă în primul an vedeam lucruri, iar apoi căutam să aflăm de ce se întâmplau, în următorii ani, știind deja cum merg lucrurile în viața lor, le urmăream să le putem observa și fotografia.
Așadar, fotografierea animalelor de orice fel este în topul preferințelor mele. Din „cauza” lor, a animalelor :).
Ce echipament folosești? Ce crezi că îți lipsește și ți-ar plăcea să ai?
De un an am trecut și eu la mirrorless, iar o dată cu această trecere am schimbat și brandul. Am optat pentru un obiectiv ceva mai lung (până la 600mm pe full frame plus că există și opțiunea crop din funcțiile body-ului), rezoluția este una destul de mare și altceva ce mi-am dorit este și viteza în rafală pentru că rațele în zbor îmi ieșeau mereu cu aripile în aceeași poziție. Pot zice că dădeau din aripi cu 6 frame-uri pe secundă :))).
M-am învățat tare mult cu teleobiectivul și uneori mi-e greu să încadrez cu o lentilă mai wide. Mi-am luat și un obiectiv macro și mi se pare dificil de realizat imagini bune cu el, nu am deloc experiență în direcția aceasta deci e loc de exercițiu. Momentan nu cred că îmi lipsește ceva în echipament, din fericire am făcut investiția în noul aparat și lentilele lui înainte de introducerea impozitului în IT :))).
Cât de des reușești să ieși la fotografiat? Cum te organizezi? Ai un loc preferat?
Pentru mine bălțile de la Rotbav erau a doua casă. Uneori mergeam și de 2-3 ori pe săptămână și oricât de greu e cu trezitul cu noaptea-n cap, dimineața la răsărit e cel mai bun moment de văzut păsările și de fotografiat în lumină bună. În ultimii doi ani am fost mult mai rar. De când cu șantierul pentru amenajarea locurilor de cuibărit, dar mai ales din cauza secetei, zona este destul de tristă. Voi mai reveni și sper ca lucrurile să se îndrepte.
Am mai ieșit pe Lempeș sau pe Tâmpa și pot spune că mă bucură tare mult ciocănitorile, mai ales în perioada rece când multe alte specii sunt în țările calde. Dobrogea cred că e o zonă extrem de bogată în specii și e o plăcere oricând să ajung acolo la fotografiat. Delta Dunării a fost de asemenea locul unde a început hobby-ul meu de a învăța speciile de păsări :).


Ce te motivează și ce cauți să transmiți prin fotografiile tale?
Lucrurile noi pe care le aflu despre viețuitoarele din natură mă fascinează și îmi doresc în primul rând ca oamenii din jurul meu să afle și ei ce bogății avem și ar fi bine să protejăm ca să mai avem și peste ani. Iar apoi mi-ar plăcea ca imaginile mele să transmită ce am simțit eu atunci, adică cel mai des să îl facă pe privitor să-i fie drag de subiect :).
Ne poți povesti ceva despre imaginea ta preferată, fie ea personală sau a unui fotograf pe care îl apreciezi?
Îmi plac multe imagini ale multor fotografi și includ aici și pe colegii din FORONA care au multe cadre extraordinare. M-aș opri totuși la o fotografie care a avut impact asupra mea acum mult timp și încă mai are: puiul de capră neagră și mama lui fotografiați de Dan Dinu. Uneori privind imagini de wildlife mă transpun în pielea fotografului și mă gândesc cât de minunat trebuie să fi fost să fii părtaș la așa o scenă.
Despre fotografiile mele, pot să zic că mi-a luat foarte mult timp să pot alege o imagine de-a mea pe care s-o folosesc ca background pe telefon. Prima alegere a fost cu lebedele de la Rotbav, iar acum am schimbat-o pentru că într-o dimineață a intrat pe geamul camerei o rază care mi-a luminat atât de frumos pisica neagră cu alb încât am reușit, prin sub expunere, să obțin cadrul cu un background negru și ei să i se vadă doar ochii, mustățile și pieptul alb.
Ce sau cine te inspiră în fotografie?
Eu în general am încercat să redau în imaginile mele ceva ce mi-a trezit mie un sentiment - de cele mai multe ori de admirație - și având în vedere că ador toate animalele din lume, pot spune că natura mă determină să o fotografiez. Nu cred că mi-a ieșit mereu, sunt conștientă de nivelul cadrelor mele, dar norocul, care este destul de important în fotografia de wildlife, pot spune că mă însoțește din când în când :).

De ce ai ales să fii membru FORONA, care crezi că este cel mai mare atu al asociației?
Am ales să intru în asociație pentru că deja cunoșteam câțiva membri care îmi deveniseră prieteni, oameni de la care am învățat lucruri frumoase și alături de care am trăit momente deosebite. Apoi în cadrul asociației grupul de prieteni a crescut, iar împreună cred că putem contribui la schimbări în bine pentru natură. Colaborările cu ONG-urile de mediu este unul din cele mai mari atuuri ale asociației.
Care punct din codul etic FORONA este cel mai important pentru tine?
Codul etic adună la un loc toate punctele importante de conduită pentru fotografi și nu numai, deci toate sunt extrem de importante. Ca să mă opresc la un punct l-aș menționa pe cel cu „Informează-te și informează”. Sunt foarte mulți oameni binevoitori care nu știu cât rău pot face prin gestul lor mărinimos (de exemplu de a elibera un animal exotic captiv sau de a hrăni o vulpe care cerșește printre oameni) iar noi prin împărtășirea de imagini putem adresa civilizat și aspecte legate de informare.
Ce înseamnă pentru tine FAF (Fotograful Anului FORONA) și ce te-a motivat să participi?
FAF pentru mine este provocarea de a găsi imaginile care descriu cel mai bine o anumită temă și aștept cu nerăbdare rezultatele pentru a vedea cum au gândit și ilustrat colegii aceeași temă. De multe ori nu reușesc să ajung în teren să fac fotografii noi și este încă o provocare să aleg din arhiva proprie imaginile care cred că s-ar potrivi. Evident că mă bucur de fiecare dată când o poză de-a mea intră în top 10, în primul rând pentru că e o satisfacție să știu că fotografia mea a plăcut juriului și apoi că am reușit să aleg ceva ok :). Iar imaginile colegilor sunt extraordinare și am mereu ceva de învățat de la ei.






Ce ți-ar plăcea să vezi mai des în comunitatea fotografilor de natură din România?
Greu de zis, cred că sunt multe lucruri care pot fi îmbunătățite în cadrul comunității pasionaților de natură și fotografie, dar cred că prin FORONA reușim să facem câțiva pași în direcția potrivită. Important este să existe implicare.
Ne lași un gând de final pentru colegii din FORONA, sau pentru iubitorii de natură și fotografie?
Aș dori în primul rând să-i felicit pe cei care au alt job și totuși ies des să fotografieze în natură. E o pasiune foarte frumoasă! În al doilea rând cred că sunt mulți oameni în jurul nostru care nu fac asta și s-ar bucura să vadă imaginile voastre, așadar… sharing is caring :).
Alte sugestii sau lucruri pe care vrei să le promovezi?
Haideți în Brașov la LYNX Festival :). Vor fi fotografii expuse, masterclass-uri de fotografie, voie bună și mai ales filme incredibile cu natura din lumea largă.